De ce nu ajung să zboare tricicletele şi florile. La vârsta nubilă!

Când bicicletele ajung la vârsta nubilă,
Li se ia din rulmente o bilă
Să nu se înamoreze ori să se stingă de dor
De motociclet sau chiar de planor.

La fel cum li se ia şi primăvara, la flori,
Cum ar veni din glandele endo-crine.
De unde pleacă la cer
— Tot cu câte un bob de polen! —
Şi bondari, şi albine.

Romanţă

Eu te-am iubit aproape un an,
sfioasă bicicletă Tohan,
fără să ştiu că, în puţine zile,
spre moarte-ţi vei deschide arterele ventile.

Florarul Contelui Torpedo

Cin’ s-ar fi gândit că, din şuruburi,
Înfloresc în primăvara asta muguri,
Ori spre ce albeaţă, nenufar,
S-au deschis luminile din far.
Nu te-ntreb nici cum în spate, pe aripă,
Ţi-a-nflorit garoafa roşie, în pripă...

Din cauza gravitaţiei, căderea Bastiliei

Închide, mamă, fereastra cum ştie doar
Guvernanta Clermonda.
Afară bicicletele se joacă, pe moarte,
de-a Fronda
şi din Palatul de la Valetta
la radio le vorbeşte Domnul Motocicletta.

Culcaţi sub ferestre,
bicicliştii bi-cauciucaţi
ascultă fluierând în şoaptă
înduioşaţi cum tricicletelor,
‘nainte de culcare,
li se povestesc poveşti cu motoare.

International Bicycle Tribune

- fapt divers –

O crimă e descoperită în Harlem.
Deşi Polizzia bănuieşte pe gemenii Tandem
Şi la locul faptei, sub fereastră,
Le-a fost găsită cheia franţuzească,
Inculpaţii încă susţin
C-ar fi petrecut toată noaptea
Undeva prin cartierul Brooklin,
La o Casă de Biciclete.
“E drept, trecute puţin,
Dar înc-atât de tandre şi cochete!”

Discreţia nu-i deloc vioară ruginită

Nu spun - zise bicicleta domnişoară de la pension -
Cin' sfielnic astăzi m-a luat de ghidon
Şi mi-a trimis buchet de romaniţe
Să mi-l pun diseară între spiţe,
Dar - vă rog! - la valsurile vieneze,
Când dansez cu el,
N-aruncaţi, în sală,
pioneze!

Portretul Domnișoarei B.

Cât de frumoasă erai
Și fără pereche
Cu roțile-arginte
Prinse-n ureche.