Discreţia nu-i deloc vioară ruginită

Nu spun - zise bicicleta domnişoară de la pension -
Cin' sfielnic astăzi m-a luat de ghidon
Şi mi-a trimis buchet de romaniţe
Să mi-l pun diseară între spiţe,
Dar - vă rog! - la valsurile vieneze,
Când dansez cu el,
N-aruncaţi, în sală,
pioneze!

Portretul Domnișoarei B.

Cât de frumoasă erai
Și fără pereche
Cu roțile-arginte
Prinse-n ureche.

Portretul Doamnei B.

Dulce bicicletă cu ochii albaştri,
Roţi cu spiţe ai în loc de fiaştri,
Buza de sus, supărată, e doar un ghidon
Aşezată deasupră de far-papion,
Mâna dreaptă şi stângă, ascunse în albe
Mănuşi mângâie lanţul. De salbe.
Iar pe deget – inel cu piatră subţirică -,
Roşu crud, sălbatic, ochiul de pisică.