De ce nu ajung să zboare tricicletele şi florile. La vârsta nubilă!

Când bicicletele ajung la vârsta nubilă,
Li se ia din rulmente o bilă
Să nu se înamoreze ori să se stingă de dor
De motociclet sau chiar de planor.

La fel cum li se ia şi primăvara, la flori,
Cum ar veni din glandele endo-crine.
De unde pleacă la cer
— Tot cu câte un bob de polen! —
Şi bondari, şi albine.

Romanţă

Eu te-am iubit aproape un an,
sfioasă bicicletă Tohan,
fără să ştiu că, în puţine zile,
spre moarte-ţi vei deschide arterele ventile.